Drumul meu catre independenta financiara

Sunt multe cai prin care poti ajunge la independenta financiara.

Domnule CarutaCuBani, in primul rand ce inseamna independenta financiara ?

Pentru mine inseamna sa generez mai multi bani pasivi anual decat cheltuiesc. Ce este usor diferit la mine este ca eu vreau sa fiu independent financiar la nivel global. Cu alte cuvinte, vreau sa imi pot permite sa traiesc in orice tara, nu sa ma limitez doar la acele tari in care preturile sunt mai mici, cum este de exemplu Romania.

Revenind, spuneam ca sunt multe metode prin care poti ajunge independent financiar. Din ce am observat majoritatea bloggerilor recomanda focusarea pe producerea unor venituri suplimentare prin ‘side-hustles’.  Mai pe romaneste, sa faci bani suplimentari din blog, afacere, prestand diverse servicii in timpul liber etc.

Mie personal nu mi s-a potrivit acest lucru asa ca am luat-o pe alt drum, mult mai putin popular: explodarea salariului schimband mereu piata ca apoi sa am mai multi bani disponibili pentru investitii. Daca in articolul din link-ul de mai sus am mentionat ca am schimbat tara ca sa imi cresc veniturile, in acesta voi descrie pasii pe care i-am urmat dupa ce am ajuns in Luxembourg astfel incat sa continui cresterea venitului activ la turatie maxima.

Work hard play hard

Aventurierule, stii vorba aia work hard play hard ?

Bineinteles.

Sincer nu m-am interesat niciodata de unde isi trage aceasta expresie radacinile. Eu insa mereu am interpretat-o diferit fata de majoritatea. In general atunci cand o persoana citeste aceasta insiruire de cuvinte se gandeste la faptul ca daca munceste mult trebuie sa se si distreze proportional ca sa se refaca, sa se elibereze de stress etc.

Pentru mine aceasta expresie inseamna ca pe langa faptul ca muncesc mult la task-urile jobului de zi cu zi (work hard), mai lucrez in plus si la imbunatatirea proceselor, la inovare, la simplificare, la eficientizare, la jocurile politice din cadrul companiei etc (play hard). Stiu, sunt un complete wierdo….

Eh, fix asta am facut de cand sunt in compania curenta. Am muncit de mi-au sarit capacele. De exemplu anul asta am facut atat overtime incat anul viitor pot sa muncesc doar vreo 4 luni, iar restul sa-mi iau liber, dar platit.

Wow, atat de mult ti-au dat de munca ?

Nu task-urile de zi cu zi (business as usual cum scrie in cartile de management) au fost problema. M-am implicat strategic in o groaza de activitati.

Cum adica strategic ?

Lucrez pentru o companie de consultanta care nu este foarte mare, dar intinsa  totusi pe 4 continente in vreo 13 orase. Sau 14….nici nu mai stiu… whatever. In cadrul acestei companii fiecare persoana are un coach: o persoana din management care ne indruma pe parcusul nostru profesional. Pentru mine este un senior manager. Din prima sedinta cu coach-ul meu i-am spus ca vreau sa fiu racheta, adica sa ating inaltimi inalte rapid, iar el mi-a dat un sfat:

In primul an fa-te cunoscut in companie la nivel global.

Astfel i-am urmat sfatul si asta am facut:

  • M-am interesat ce cunostinte
    1. lipsesc in cadrul companiei
    2. sunt necesare si au impact asupra business-ului companiei
    3. se interesecteaza cu aria mea de interes si expertiza.
  • Odata gasita intersectia am inceput sa scriu articole pe aceste teme, sa fac brown bag sessions, cursuri etc
  • Dupa un an am castigat premiul de global knowledge management award si uite asa am ajuns cunoscut in toata compania.
  • M-am mutat in departamentul unde skill-ul meu este cel mai pretuit.
  • In al doilea an deja am fost numit subject matter expert (SME) si am inceput sa fiu solicitat pe proiecte din diverse tari/orase (Paris, Luxembourg, Varsovia, Singapore, Hong Kong, Manila, Liechtenstein etc), iar relatiile au explodat.

Tot din al doilea an interactiunea mea cu upper management-ul s-a intensificat. Astfel, am inceput sa pun pe masa noi idei inovative facand proof of concept-uri, sa propun noi guvernante etc. Pe scurt, am inceput destul de agresiv sa propun schimbari care eficientizeaza procesele din cadrul companiei, sa reduc costuri si sa aduc plus valoare.

Intr-o alta intalnire cu coach-ul meu am primit al doilea sfat absolut genial:

Fa-te cunoscut in afara companiei

Devenisem deja cunoscut in cadrul companiei la nivel de upper management global, dar venise timpul pentru urmatorul nivel: sa fiu cunoscut de catre clienti, parteneri, competitie etc.

Personal, am privit sfatul coach-ului meu de a ma face cunoscut in afara companiei in felul urmator: atunci cand un client/partener are nevoie de o persoana cu anumite skill-uri pentru a rezolva o problema, sa nu ceara un profil cu acele skill-uri, ci un nume. Cu alte cuvinte, ‘Avem aceasta problema de rezolvat si il vrem pe Domnul CarutaCuBani sa o rezolve‘.

Astfel, am vorbit cu managerii mei si am cerut sa primesc misiuni care presupun prezenta fizica indelungata la client ca sa ma expun si in exteriorul companiei. Odata ajuns in aceasta situatie am inceput sa muncesc ca un frenetic livrand intotdeauna peste asteptari, atat cantitativ cat si calitativ, avand o abordare (exagerat de) proactiva.

In mod natural, nu dupa mult timp, clientii au inceput sa vorbeasca despre mine. Mai mult decat atat, in acest an am atins si punctul in care clientii / partenerii cer explicit ca vor sa lucreze cu mine. ** like a boss**

Aceasta situatie este ideala pentru ca acum stiu exact cat valorez, eu detinand clar asul in maneca atunci cand negociez marirea de salariu.

Am o abordare extrem de pragmatica

Ajungand sa propun diverse eficientizari de procese, noi guvernante etc in cadrul firmei, mi-am facut si multi inamici. Daca ar fi sa fiu intrebat care este cel mai important lucru pe care l-am observat pe parcursul profesional acesta ar fi in mod clar ca oamenii sunt ultra rezistenti la schimbare. Majoritatea se complace in zona de comfort si refuza sa incerce sa faca chiar si cel mai mic pas in afara ei.

Acestea fiind zise, toate ideile mele erau complet blocate de manager-ul meu direct. Dupa luni si luni de chin, mi-a venit o idee. Sa sar peste manager-ul meu direct si sa ma duc la un senior manager. Ca orice lege a lui murphy care se respecta, am aflat ulterior ca acestia erau prieteni. In mod evident, si senior manager-ul mi-a blocat orice initiativa.

Dupa ce m-am simtit cazut la pamant si complet sifonat, m-am ridicat, scuturat si am mers mai departe.

Adica ti-ai schimbat job-ul ?

Nicidecum. Am sarit si de senior manager si m-am dus la un director cu ideile mele nebune. M-am gandit ca daca eu n-am nicio sansa sa produc schimbari impreuna cu managerii mei, pot avea o sansa daca ii conving pe cei din upper management, care apoi la randul lor se pot impune celor de sub ei. Cheating the system cum il numesc eu. Apropo, am inselat sistemul chiar putin mai mult, caci nu m-am dus la directorul de pe tara in care sunt eu angajat, fiindu-mi teama sa nu fie si el prieten cu ceilalti manageri. Asadar, m -am dus direct la un director din headquarters.  Da stiu, I am a bitch…

Si ? Ti-a iesit ?

Nu exista un raspuns simplu. In schimb am avut norocul ca intr-adevar acest director sa rezoneze perfect cu mine si am inceput sa muncim impreuna cot la cot la implementarea eficientizarilor. Cum un noroc nu vine niciodata singur, am avut si sansa sa ma imprietenesc cu o persoana din executive management care sa imi adore ideile.

Ce inseamna executive management ?

Este cel mai de sus nivel de management din cadrul unei companii. La noi in companie de exemplu avem manageri, apoi senior manageri, apoi directori, apoi C level (executive management).

Rezultatul

Rezultatul este inca greu de cuantificat, caci pe parcursul meu profesional am mai invatat o lectie: intr-o companie lucrurile se schimba destul de lent.

Sunt in schimb anumite lucruri pe care le pot considera o victorie:

  1. Voi fi discutat in board saptamana viitoare pentru un bonus exceptional. Nu inseamna ca-l voi si obtine, caci dupa cum ziceam, am si multi inamici. Whatever….ideea e ca voi fi un subiect pe agenda lor.
  2. Am fost pus de catre un C level sa auditez munca senior manager-ului meu, sa-mi impun ideile mele de eficientizare, el urmand sa creeze un timeline de implementare. Ce ironie…. Va dati seama cati “noi prieteni” imi voi face?

Cum adica sa ii auditezi munca ? Esti director ?

Haha, departe rau de mine titlul de director. Nu-s nici macar manager.  Aceasta este marea ironie. Se poarta insa la ora actuala multe discutii legate de rolul meu, caci evident mi-am varat coada destul de sus in companie.

Cum vad eu lucrurile ? Cred ca voi primi un rol de manager dar nu si titlu, caci abia am promovat anul trecut ca senior. Daca lucrurile merg bine, probabil la sfarsit-ul anului viitor intru in management.

Acest DACA insa este foarte mare caci luptele din culise sunt aprinse rau de tot, eu fiind o persoana care foloseste cuvintele inovare si schimbare la fiecare 2 fraze.

Concluzie

Oricine citeste blog-uri legate de independenta financiara timpurie stie ca aceasta cale aleasa de mine este atipica, dar eu simt ca mi se potriveste si ca are cea mai mare sansa de reusita in cazul meu.

In acest articol insa v-am lasat sa trageti cu ochiu in culisele vietii mele profesionale ca sa vedeti ca nu-i deloc usor. Desigur, in final am primit constant mariri substantiale de salariu, am tot promovat si am ajuns sa castig bonus-uri la care nu as fi visat vreodata, dar si munca din spate este una titanica si de ce sa nu fiu sincer, si riscanta.

Ce m-a bucurat insa a fost feedback-ul primit  acum o saptamana de la un director. Mi-a spus ca la prima intalnire m-a vazut ca pe un diamant neslefuit, astazi ajungand sa fiu unul slefuit.

Se referea la faptul ca in relatia cu management-ul nu reuseam sa fiu indeajuns de structurat in comunicare, eram usor nediplomat, poate chiar agresiv in exprimare. Bineinteles, nu va imaginati ca era vorba despre o agresivitate bruta. Sunt insa lucruri fine, de nuanta care fac diferenta.

Intr-adevar, am invatat sa fiu diplomat mentinand in acelasi timp nivelul de impact dorit al mesajului, ramanand in sfera complet factuala, eliminand orice sugestie fina de superioritate.

Am ajuns sa fiu un diplomat, avand insa multe rani de la cutitele infipte in spate. Nu-i problema, voi aborda in continuare orice situatie cu diplomatie si vad eu unde ajung. Cred ca acesta este castigul meu cel mai mare din toata aceasta aventura: faptul ca am invatat cum sa comunic eficient cu orice nivel din management. In fine, anul viitor cred ca va fi unul critic pentru mine. Ori up ori out.

Ciao si pe curand.

Disclamer: Nu sunt consultant sau planificator financiar. Nu recomand niciun fel de investitie in niciun produs. Tot ce scriu atat in acest articol cat si pe blog nu este altceva decat o opinie personala. Sunt banii tai si este treaba ta ce faci cu ei.

 

 

 

 

 

 

7 thoughts on “Drumul meu catre independenta financiara”

  1. Salut! Nu prea inteleg legatura intre independenta financiara si experienta impartasita de tine la locul de munca. Adica chestia asta cu explodarea salariului, stii cum e: azi il ai, maine nu-l mai ai( la salariu ma refer). Poate ar trebui sa te concentrezi pe ceea ce faci cu salariul si bonusul gras pentru a iti creea acea independenta financiara despre care vorbesti.

    1. Probabil nu mi-ai citit blog-ul, dar asta fac: investesc peste 70% din venituri. Cu cat venitul este mai mare, cu atat investesc mai mult 😉

  2. Bafta. Se pare ca oamenii sunt structural la fel mai peste tot. Cum scoate unul capul si are chef de munca si putere de inovare, cum iese din tipare, cum incearca sa ii dea “la gioale”. Numai bine , iti tin pumnii, e o provocare grea. 🙂

    1. Intr-adevar, am lucrat cu peste 60 de nationalitati diferite si pot spune cu siguranta ca desi sunt anumite diferente culturale, la baza tot aceleasi tipologii se regasesc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.