Educatie financiara pentru copii. Cum s-a educat Domnisorul CarutaCubani.

Sal’tare aventurierule. Astazi voi scrie despre un subiect pe care nu l-am mai abordat deoc pana acum pe acest blog: cum educam financiar copiii.

De vreo 4 ani de zile m-am tot gandit la ce anume m-a ajutat pe mine sa ajung sa am o educatie financiara ridicata de mic copil, iar astazi am zis sa mazgalesc niste literele pe aceasta tema. Astfel, voi vorbi de asemenea  si despre cum m-am educat eu financiar in copilarie.

Big bang

Ideea acestui articol a aparut si pentru ca mi-au trecut prin fata ochilor foarte multe discutii despre cum sa educam copiii de la o varsta cat mai frageda.

Domnule CarutaCuBani, ce inseamna “varsta cat mai frageda” ?

Excelenta intrebare aventurierule. Am vazut ca se recomanda introducerea educatiei financiare la copii chiar de la 4-5 ani de zile.

Metodele propuse pentru educarea financiara a copiiilor sunt si ele foarte diverse: de la carti, jocuri de societate, la discutii legate de bani, economisire, amanarea recompensei, recompensa in sine, pana la diverse jocuri de rol. Evident, toate legate de managementul finantelor personale.

Sa fiu 100% sincer, mi se pare exagerat sa introduci educatie financiara in mod direct unui copil de 4-5 ani. De asemenea, chiar si daca mergem mai departe in adolescenta, majoritatea metodelor utilizate mi se par ineficiente.

Domnule CarutaCuBani, nu mai inteleg nimic. Vrei sa zici ca un copil nu ar trebui sa fie educat financiar ?

Parinte vs copil

Nicidecum aventurierule. Vreau doar sa imi exprim propria parere legata de acest subiect: faptul ca metodele folosite nu sunt eficiente, ci mai degraba fortate.

Domnule CarutaCubani, cum adica sunt fortate ?

Hai sa-ti dau un exemplu banal. Daca ai vreo 30+ de ani, cel mai probabil parintii ti-au fortat mai mult sau mai putin mana sa iei note cat mai mari (doamne fereste sa nu iei premiu, sau macar mentiune) si neparat sa faci o facultate. Finalitatea ? Sa ajungi sa ai un job stabil, bine platit, sa duci o viata de boier/boieroaca. ***nu stiu daca exista acest termen, dar am zis sa nu exclud publicul feminim 🙂 ***

Cat de eficiente au fost aceste sfaturi ? Daca ne uitam la generatia actuala, evident ca foarte putin eficiente.

Si totusi, de ce au provaduit aceste sfaturi ? Pentru ca au fost valide cand erau ei copii / adolescenti. Cu alte cuvinte, incearca sa te faca pe tine sa eviti greselile lor. Sa faci tu totul perfect.

Dar ghici ce ? Vremurile s-au schimbat, iar timpul nu poate fi peticit. S-a dus and it’s long gone. Alta generatie a venit si functioneaza dupa niste reguli complet diferite.

Stiu ca suna dur, insa te intreb la modul cel mai sincer. Vorbind despre educatie financiara, ce sfat valid si comprehensibil pentru copil poate da un parinte care crede de exemplu ca tik tok-ul este o prostie si trebuie evitat ? Te las sa digeri aceasta intrebare, caci desi pare banala si superficiala, este deep rau. Doar raspunzand la aceasta intrebare as putea scrie un artiol intreg.

Domnule CarutaCuBani, aia nu, aia nu, atunci ce ne ramane de facut ?

Domnisorul CarutaCuBani si educatia financiara

Ce carte crezi ca m-a marcat din punct de vedere financiar ? Ce joc legat de managementul finantelor personale mi-a facut declick-ul ? Ce discutie directa cu parintii m-a influentat cel mai mult ?

Domnule CarutaCuBani, monoply ? Tata bogat, tata sarac ?

Raspunsul este: niciuna!

Domnule CarutaCubani, nu inteleg…

Vei intelege cel mai usor daca iti dau exemple de evenimente care m-au educat financiar.

Excursiile si taberele de vara

Cand eram mic, de pe la 7 ani, parintii mei ma trimiteau o data pe an intr-o tabara cu scoala. Nu trebuie sa intelegi ca ai mei erau bogati. Ba din contra, insa aceste tabere erau foarte ieftine si organizate de scoala. Daca ma gandesc astazi in ce conditii dormeam si ce mancam ma ia cu fiori, insa atunci atunci era super cool 🙂

Aceste tabere durau in general 7-10 zile si ghici ce aveam mereu cu mine ? O borseta cu niste bani de cheltuiala pe care ii primeam de la parinti. In materie de instructiuni, acestea s-au rezumat la “Acestia sunt banii, vezi cum faci sa iti ajunga pana la sfarsit”.

Ce credeti ca am facut dupa primele 3-4 zile ? Evident ca am cheltuit tot si am ramas cu borseta goala, dupa care am suferit toata perioada ca nu puteam sa-mi cumpar si eu un biscuite.

Domnule CarutaCuBani, deci parintii nu te-au educat financiar si ai suferit. Daca te-ar fi educat, nu ai fi ajuns in situatia aceea!

Ai inteles totul pe dos aventurierule. Din contra, mi-au oferit cea mai buna educatie posibila in ipostaza data.

Practic mi-au amintit asa in treacat, aproape neobservabil ca doar aia sunt banii si ca trebuie sa-mi ajunga, dupa care au mers mai departe. Bineinteles ca stiau ca ii voi cheltui pe toti in primele zile, insa m-au lasat sa esuez. Sa-mi dau seama singur ce consecinte are un astfel de comportament.

Impactul a fost fantastic, iar de atunci mi-a fost extrem de clar:

  1. Ce inseamna sa cheltuiesti impulsiv
  2. Ce inseamna sa faci un mic research de preturi la aceleasi produse in magazine diferite ca sa optimizezi cheltuielile.
  3. Ce inseamna sa bugetezi si sa planifici.
  4. Ce inseamna sa neglijezi o informatie data in treacat de cineva cu mai multa experienta.

Nicio carte, joc, sau discutie directa din lume nu avea cum sa aiba un impact atat de mare si sa ma invete atat de bine aceste lucruri. Mai ales ca mediu folosit a fost genial: “singur”, departe de parinti (vazuti ca zeitati la acea varsta).

Ba mai mult decat atat, gandeste-te putin. In viata reala lucrurile se misca la fel cum au actionat parintii mei. Nimeni nu sta de tine sa te tina de manuta si sa iti arate calea cea dreapta scrisa cu rosu si in bold. Tine de tine sa prinzi acele sfaturi bune si sa le integrezi in propria rutina. Aceasta este una din cele mai bune lectii pe care le poti oferi … oricui.

Calculatorul in anii 90

Prin anii 90, taica-miu, fortat fiind de imprejurari, s-a reprofilat pe programare. In mod evident, ii trebuia un calculator.

Desi aveam vreo 7 ani, m-a inclus inca de la inceput in procesul de analiza a componentelor  ce trebuiau cumparate pentru asamblarea calculatorului. Dar nu din perspectiva lui, ci din perspectiva mea: a jocurilor.

In mod evident, lui nu ii trebuia prea multa memorie, placa video buna etc. I-a fost insa clar ca jocurile vor fi o parte extrem de prezenta in ecosistemul copiilor si ca trebuie sa fie la curent cu generatia mea pentru ca mai apoi sa-mi poata da sfaturi valide.

Si uite asa a reusit:

  1. Sa ma responsabilizeze in cumpararea unor obiecte scumpe, balansand banii de pe o parte cu beneficiul pe de alta (pe vremea aceea un calculator inseamna un efort financiar foarte mare)
  2. A inceput sa se joace cu mine pe calculator pentru a intelege la un nivel mai profund generatia mea si interesele mele. A reusit astfel sa ia decizii excelente bazate pe realitatea mea, nu a lui cea din trecut.
  3. M-a lasat singur sa instalez aplicatii, MS DOS, windows mai apoi etc. Observi ce sneaky tactic a aplicat ? El se juca cu mine pe calculator, ca mai apoi si eu sa ma joc cu el 😉

Warcraft

Deja, fara sa citesc vreo carte, sau sa fiu implicat in vreo activitate specializata pe educatie financiara, imi era super clar totul legat de managementul finantelor personale la nivel de baza: economisire, buget, fonduri de urgente, planificare, amanarea recompensei etc.

Piesa lipsa: venit activ, respectiv investitii. Declick-ul pentru aceste ultime 2 componente s-a produs pe la 12-13 ani odata cu un joc numit Wacraft.

Domnule CarutaCuBani, este vorba despre un joc legat de educatie financiara ?

Ba deloc, n-are nicio legatura, fiind un simplu joc popular la aceea vreme. Pe scurt, trebuia sa culegi aur si lemne cu care sa construiesti niste cladiri, ca mai apoi sa construiesti o mini armata pentru a atacata / a te apara de adversar.

Totusi, din acel joc am inteles:

  1. Ce inseamna sa dai timp pe resurse (bani).
  2. Ce inseamna sa investesti si care sunt riscurile asociate. Practic mi-a fost clar ca o investitie, cu cat are un randament mai mare, cu atat cara dupa ea un risc mai mare.
    1. De exemplu daca investeai prea mult, aveai armata mica, deci adversarul te putea ataca si elimina din joc. Sau nu puteai creste nivelul eroului etc.

De ce nu toti cei care au jucat acest joc nu au inteles aceste lucri ? Simplu, pentru ca nu s-au dus la cei mai buni. Eu eram atunci in legatura cu cei mai buni jucatori din lume, cu echipa Romaniei etc. Cu alte cuvinte, mi-am cautat mentori in lumea mea de atunci.

“Rest assured”, cum zic americanii, caci in momentul in care te duci la cei mai buni pe ORICE domeniu, ai ce invata, acele persoane fiind clar foarte inteligente.

De altfel, acela a fost si momentul in care mi-am dat seama de importanta de a merge la CEL MAI BUN no matter what the cost. Nu neparat pentru a afla informatii despre subiectul de interes, pe care le poti gasi si de la altii, sau chiar de pe net. Nu! Pentru modelarea mindsetului personal. Pentru largirea spectrului de gandire. Eu sunt absolut fascinat de cum functioneaza mintea high performerilor. Cum fac conexiuni acolo unde ceilalti nu vad nimic. Cu alte cuvinte pe mine nu ma intereseaza informatia furnizata, ci cum este gandita si livrata. ***Deep stuff here***

Domnisorul CarutaCuBani la 14 ani

La 14 ani, la nivel de concepte, stiam cam tot legat de educatie financiara: economisire, bugetare, venit activ, investitii si riscuri. Atentie, fara sa citesc vreo carte pe acest subiect si fara sa fiu implicat in nu stiu ce joc specializat pe asa ceva. De asemenea, fara sa am vreo discutie directa cu un adult legat de acest lucru. Evident ca parintii m-au ajutat, insa intr-un mod mult mai subtil.

Desigur, imi lipsea partea aplicata pe lumea reala. Si uite asa la 14 ani am inceput sa caut singur resurse legate de educatie financiara, in special pe partea de time management, venit activ si investitii. Asa am dat peste Brian Tracy, iar pana la 15 ani devorasem deja tot de el.

Concluzie

Sa dai o carte, sau chiar un joc specializat pe educatie financiara unui copil, mi se pare ineficient, sa nu zic aproape inutil. Discutiile directe legate de bani cu un copil mi se pare de asemenea ineficiente.

Nici un subiect nu va fi inteles in profunzime daca este introdus fortat in viata unei persoane. Si chiar daca va fi inteles, s-ar putea sa te trezesti cum acel copil va “rabufni” la un moment dat, caci acele informatii si obiceiuri au fost introduse la nivel superficial in viata lui.

Educatia financiara la copii trebuie sa vina in mod natural prin evenimente complet ancorate in realitatea copilului. In niciun caz nu trebuie fortate, sau mai rau, creat un mediu artificial, caci viata reala il va lovi in plina figura.

Mai mult decat atat, eu sunt un promotor al creativitatii si al ancorarii totale in realitatea momentului. Unui copil nu trebuie sa ii fie induse idei invechite. Trebuie doar ghidat usor, astfel incat sa-si dea seama si sa invete singur. Creativitatea si adaptabilitatea reprezentand doua abilitati cheie nemuritoare odata cu timpul.

Este usor de imaginat ca pentru un copil de 5 ani in prezent, pana va ajunge la 25, mediul economic, investitiile, managementul finantelor personale, felul in care se fac banii etc, vor fi complet diferite. Nu are niciun sens ca de mic copil sa ii imbibam noi capul cu lucruri care vor fi deja invechite cand ii vor fi de folos.

Cum iti dai seama daca ai facut o treaba buna in educatia financiara a copilului ? Oricat de bun/buna ai fi in acest domeniu, daca atunci cand copilul tau are 25 de ani, el te invata pe tine cum sa eficientizezi managmentul finantelor personale (de la tracking, pana la investitii, venituri etc), inseamna ca ai facut o treaba excelenta.

Acum intelegi de ce educatia financiara fortata la copil mi se pare ineficienta ? Spre ca este clar de ce este MULT mai important:

  1. Sa lasi copilul sa fie imersat cat mai mult in realitatea lui.
  2. Sa ii dezvolti creativitatea si adaptabilitatea fara sa mentionezi in mod direct ideea de bani, educatie financiara etc. Totul trebuie sa vina in mod natural din ecosistemul utilizat de copil, nu de parinte. Altfel, aproape garantat ii vei crea credinte invechite pentru cand va fi el mare. Sau mai rau, ii vei crea un trigger point mai tarziu in viata cand va razbufni si va actiona complet opus.
  3. Sa il lasi sa esueze. Daca nu esuezi cat esti copil, cu siguranta vei esua cand esti adult. De asemenea, daca esuezi din propriile greseli cat esti copil, vei invata din greselile altora cand esti adult. ***Deep stuff here***

Pe final

Te ajuta cartile, discutiile directe etc legate de bani ? Cu siguranta ca da, insa doar odata ce trigger-ul s-a produs deja.

Gandeste-te putin la tine. Ce te-a facut sa ajungi interesat de educatie financiara ?

Domnule CarutaCuBani, in cazul meu Tata Bogat, Tata Sarac de RK, deci nu se aplica ce spui tu….

Este o confuzie des intalnita. Cartea, in cazul de fata, raspunde nevoii de educatie financiara. Triggerul insa a fost produs dinainte.

Cu alte cuvinte, degeaba ii voi povesti eu despre educatie financiara, investitii etc unei persoane neinteresate (care nu a avut parte de triggerul initial). Aceasta persoana ma va asculta, va zambi politicos, iar apoi va pleca in treaba ei, fara sa stocheze vreo informatie legata de subiect.

Domnule CarutaCuBani, acum am inteles! Triggerul meu a fost sa fac mai multi bani, altfel decat prin salariu! Asa am ajuns sa citesc carti legat de acest domeniu.

Perfect! Acesta este un exemplu bun. Alte exemple de triggere la adulti este:

  • Am o suma de bani economisita si nu stiu ce sa fac cu ea.
  • Realizez ca pensia va fi insuficienta pentru a-mi sustine standardul de viata actual.
  • Am ramas fara job, deci fara salariu (bani).

Observezi pattern-ul ? Sunt triggere care vin din realitatea momentului. Realitatea adultului. Problema este ca aceste triggere apar de multe ori foarte tarziu.

De aceea este ideal ca educatia financiara sa fie prezenta in viata noastra inca de mici. Desigur, cu riscul de a ma repeta de o mie de ori, in cazul copilului, aceste triggere trebuie sa vina din realitatea lui, a copiilor.

Uite-te la cazul meu. Triggerele au venit din propriile mele interese la acel moment. Excursii, jocuri pe calculator etc, ce nu au avut nicio legatura directa cu banii. Asa va invata un copil cel mai bine.

Odata ce s-a produs declickul, cartile, blogurile, videourile, discutiile directe cu experti, jocurile specializate etc, devin o normalitate.

Stiu c-am scris cam mult, insa as putea scrie o carte intreaga despre acest subiect. Nu de alta, dar m-am tot gandit la el de ani de zile. Sper sa-ti foloseasca.

Tu cum ai fost educat financiar cand ai fost copil ? Te gandesti sa-ti educi copilul in acest domeniu ? Cum vrei sa o faci ?

Ciao si pe curand.

Disclamer: Nu sunt consultant sau planificator financiar. Nu recomand niciun fel de investitie in niciun produs. Tot ce scriu atat in acest articol cat si pe blog nu este altceva decat o opinie personala. Sunt banii tai si este treaba ta ce faci cu ei.

17 thoughts on “Educatie financiara pentru copii. Cum s-a educat Domnisorul CarutaCubani.”

  1. Super interesant articolul, educativ si adevărat. Eu m-am educat singur exact cum ai menționat tu mai sus pt ca am fost plecat cu scoala de acasă începând de la vârsta de 10 ani si am avut un suma x cu care a trebuit sa ma descurc lunar

  2. Nu cred ca exista o reteta magica pentru educatia financiara a copiilor. Dar da, copiii pot invata din situatii delicate, confruntandu-se efectiv cu ele. Pentru cei ce nu au avut nicio grija in copilarie, care au avut totul de-a gata, care nu au fost responsabilizati cu nimic, e greu sa devina adulti care sa vrea cu adevarat sa se educe din punct de vedere financiar.

  3. Contează și felul de a fi al copilului. La noi, cel mare e super happy să amâne recompensa (lasă la sfârșit tot ce-i mai bun – de la ciocolată la bani etc), cea mică vrea totul imediat. E și o diferență de vârstă între ei, deci e posibil să se mai schimbe și la ea, dar compar cu ce a fost la el până acum și văd că sunt diferiți din punctul ăsta de vedere. Tudor a început să fie interesat de bani de pe la 5 ani. Acum are 6 și jumătate. Nu am creat noi contextul, pur și simplu la un moment dat a început să strângă banii de prin casă sau pe cei pe care îi primea din cadouri. Apoi am primit de la Adrian Asoltanie o mapă cu plicuri pentru gestiunea banilor și i-am povestit cum funcționează. A început să strângă bani în ea, pe categorii, dar nu prea s-a prins de el, îl enerva că greșea calculele acolo și că nu putea să le șteargă (erau niște spații unde scrii câți bani pui și câți bani scoți). A renunțat la mapă și-a făcut propriul plic, și-a scris obiectivul pe el – că vrea un calculator fițos de calcule și de atunci strânge pentru acel obiectiv. Nu are o sursă constantă de venituri, daaar o perioadă a fost super creativ cu ideile cu care să facă bani (la un moment dat s-a gândit inclusiv să facă un film, să chemăm prietenii lui la noi și să îi plătească bilet, a mai făcut cu taică-su o aplicație de calculator în phyton pe care s-a gândit să o vândă, problema era că era foarte basic și încă nu face legătura dintre cerere și ofertă (că atunci când creezi ceva trebuie să te uiți și la nevoile oamenilor)). De atunci am avut tot felul de discuții izvorâte din curiozitatea lui. Ah, și încă o chestie pe care am început să o fac recent: să le povestesc de ce economisim și pentru ce. La fel, el e interesat, ea nu prea. Dacă văd că nu e interesată, termin fraza și mă opresc. E pe încercate și e fain să găsești stilul potrivit pentru fiecare. Și ca să nu zic doar de bine, uite în pandemie am mai vândut chestii de prin casă, ca să minimalizăm casa. Mi-am dat seama într-o zi că Lia (de doar 4 ani) și-a făcut griji că noi nu avem bani și de asta le vindem. Cumva a prins o idee greșită și atunci am stat și am mai vorbit despre asta și am asigurat-o că avem suficienți și i-am explicat de ce vindem lucrurile alea. Deci nu e devreme niciodată, dacă vine din nevoile copilului, cum zici și tu. Ce zici de greșeli e foarte prețios, da. Și testatul pe piele proprie la copii e bun pe toate planurile, nu doar cu educația financiară. Cu ocazia asta – că tot am scris un comentariu așa lung – poate fac și eu un articol la mine despre experiența cu copiii mei, că ăsta nu e destul de lung :))

    1. Foarte frumos comentariul. Te incurajez sa scrii acel articol despre care spuneai. Cu siguranta ai lucruri super interesante de povestit 🙂

      1. Merci 🙂 Uite am o întrebare pentru tine, că îmi place că gândești out-of-the box: Tu ce ai face, ipotetic, dacă copilul tău ar crea un ceva pe care ar vrea să-l vândă? L-ai încuraja să încerce să vândă acel produs așa cum e, deși știi că e foarte probabil să nu aibă succes?/ L-ai încuraja să îmbunătățească produsul și apoi să caute să-l vândă? / Cum anume l-ai ghida?

        Mă gândesc acum la aplicația pe care a făcut-o T. E o aplicație pe care a făcut-o de fun și pentru a învăța. E ca un calculator de windows, doar că e colorat, cu funcții care i-au plăcut lui etc. Din punctul meu de vedere e inutilizabilă, dar nu și din punctul lui de vedere.

        1. Natalia, am citit ambele comentarii si deja mi-e tare drag de copiii tai 🙂

          Ca si metoda de monetizare, as propune sa lucrati la un vlog educativ despre cum sa faci aplicatii, targetat copiilor de varsta lui. E mare lucru ca are idei de film si ca lucreaza cu tatal lui la aplicatii la varsta asta. Daca lui ii plac calculatoarele colorate si cu anumite functii probabil si alti copii ar aprecia.

          Succes!

  4. Buna,

    Am citit articolul tau. Este interesant. Insa, eu cred ca este foarte important si ce isi doreste copilul si cum este el structurat.
    Eu am primit un singur sfat, de la bunica mea, care mi -a zis asa: ” Sa cheltui ce bani ai tu. Daca nu ai, rabda” . Sfatul asta a venit cand eram mai mare si, da, recunosc, m-am tinut cu dintii de el. Nu am luat niciodata credit sau imprumut, tot ceea ce am realizat am facut cu bani proprii.
    Insa, pana la acest sfat, din proprie initiativa, cand am fost in scoala generala, am facut “trafic ” cu guma de mestecat. In vremea aceea, nu se gasea si primeam exact 4,5 batoane cand tatal meu cumpara o cutie. Jumatate de baton il pastram pentru mine, iar celelate 4, le vindeam. Cu 6 lei batonul. Si, pentru ca multi copii nu aveau atatia bani, le imparteam in 3. Precizare: o cutie cu 10 batoane costa 15 lei. ( acesta este unul din exemple, am avut mai multe initiative)
    Nu stiu daca am facut asta pentru ca parintii mei se descurcau destul de greu, iar eu incercam sa fac economii pentru ce imi doream, dar stiu cu certitudine ca, atunci cand am deveni adolescenta imi doream sa am afacerea mea.
    Si am. Dar cel mai important este ca sunt mereu pregatita sa o iau de la capat.

    1. Felicitari pentru reusita si mindset. Asa este, cel mai important este ce isi doreste copilul. Doar in acea stare isi dezvolta creativitatea. De aceea eu sunt usor reticent in a “forta” educatia financiara la copii intr-un mod direct. Eu vad acest lucru ca si cum ai “musca” din creativitate 🙂

  5. Ma bucur ca ai hotarat sa scrii si despre copii, cred ca multi dintre cei care te urmaresc au copii mici si foarte mici sau o sa aiba in curand si se gandesc cum ar trebui sa ii educe financiar. Poate o sa scrii si un articol despre idei de economisire pentru copii ( de catre parinti ), stiu ca ai scris despre contul junior si ai promis ca o sa mai vii cu ceva explicatii acolo .
    Eu sunt in situatia asta ( caut o metoda de economisere pentru copii ) dar inca nu pot sa zic ca sunt convins ca am gasit cele mai bune variante,

  6. Salut Aventurierule 🙋🏻‍♂️😊

    Imi face placere sa te urmaresc si sa devorez articole scrise de tine , este total adevarat ceea ce spui , de multe ori incercam cu copii nostrii sa le oferim o “perna de cash” cu care ei ar trebui sa reuseasca ceea ce noi nu am putut face , dar daca dai 15-20 sau 30 ani inapoi si te uiti fundamental la ceea ce te-a propulsat pe tine ca parinte in ziua de azi , ar trebui sa iei un pix o hartie ( preferabil A4) si sa iti notezi toate ideile care crezi ca te-au ajutat sa ajungi astazi la o situatie confortabila din punct de vedere financiar. Aceea e cea mai buna strategie de ati educa financiar copii.
    Ei trebuie sa inteleaga indirect toate lucrurile bazice , fundamentale , dupa care poti sa-i ghidezi apoi sau sprijini in continuare .
    Oricum super articol , ne mai auzimm
    Salutari din peninsula 🙋🏻‍♂️🤗

    1. Salut Valentin. Merci pentru apreciere. Intr-adevar, majoritatea ideilor bune s-au nascut dupa o analiza serioasa cu pixul in mana 😉

  7. Creativitatea si adaptabilitaea sunt 2 skill-uri importante in viata.
    Omul sfinteste locul, iar obisnuinta este a 2a natura.
    Experienta de viata si concluziile din trecut (daca inveti ceva din ele) te pot ajuta sa cresti cu 1% in fiecare zi.
    Dar, imi vine in minte si un citat acum: “Învaţă din greşelile altora. Nu poţi trăi destul pentru a le face pe toate.” – Eleanor Roosevelt
    Va doresc un weekeend minunat!

    1. Asa este, ideal trebuie sa ajungem sa invatam din greselile altora. Pentru a ajunge acolo insa, ai nevoie sa faci si tu personal cateva. Ideal sa le facem cat mai de tineri 🙂 Weekend fain si tie 😉

  8. Sarut mana, stimata doamna. Am 22 de ani si va pot spune din experienta de “copil”, ca, cel mai bine ar fi sa il incurajati sa vanda acel produs asa cum e. Nimic nu incepe maret, nimic ce incepe de la 0 nu este egal cu 100. Important este sa incepi, restul vin pe parcurs atat timp cat de ocupi de lucrul respectiv. Lasati-l sa “esueze” si fiti alaturi de baiatul dvs. si incurajati-l!
    O seara frumoasa!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.