fbpx

Mai important decat banii si timpul

Sal’tare aventurierule. Cu siguranta stii ca timpul este cea mai limitata resursa pe care o avem si cu siguranta este o resursa mai importanta decat banii.

Domnule CarutaCuBani, asa este, insa nu inteleg titlul. Ce poate fi mai important decat timpul?

Ca sa intelegi cat mai bine, voi incepe printr-o scurta istorie a mea legata de bani si timp.

La inceput au fost banii

Eu am recunoscut dintotdeauna, fie ca vorbim de acest blog, fie in viata privata in fata prietenilor, in momentul in care mi-am inceput viata profesionala, am fost interesat de un singur lucru: sa castig mai multi bani ca si corporatist.

Nu m-au interesat titlurile, nu m-a interesat pozitia, sau bataile pe umar.

Domnule CarutaCuBani, nu este un obiectiv superficial?

Poate ca da, poate ca nu. Cred ca depinde de context si mai ales ce inseamna sa castigi mai multi bani.

Nu o sa stau acum sa ma repet cum am ajuns sa castig mai mult decat country manager-ul din RO in vreo 2 ani, apoi mai mult ca cel din LU si asa mai departe.

Insa iti voi spune ca am fost complet transparent si direct inclusiv cu leadershipul companiilor pe unde am lucrat ca eu vreau sa castig cat mai multi bani.

Diferenta este ca nu am zis-o in acest fel.

Domnule CarutaCuBani, dar cum ai exprimat aceasta dorinta fara sa fie vazuta ca una superficiala?

Foarte simplu aventurierule. Invatat de un mentor cand am lucrat la o companie, in discutiile cu managementul mereu mi-am exprimat dorinta de a ma implica in task-uri ce depaseau cu mult granitele contractului de munca.

Cu alte cuvinte, doream sa ma implic in dezvoltarea liniilor de business ale companiei, in cresterea veniturilor, respectiv a profiturilor, astfel incat sa imi revina si mie o particica din acele noi profituri. Adica sa fac intraprenoriat.

Domnule CarutaCuBani, wow, foarte tare! Si ti-a iesit?

Nu imediat. Apoi, hai sa-ti zic un mic secret, pe care l-am invatat tot de la unul din mentorii mei din corporatie.

Este mult mai usor pentru cineva la inceput de intraprenoriat sa adauge o valoare adaugata mare companiei prin minimizarea costurilor, decat prin crearea de noi venituri. Asadar, cu asta am inceput, desi nu este la fel de “sexy”, are un impact rapid si indeajuns de vizibil, astfel incat sa intri pe radarul leadershipului.

Chiar si asa, au durat vreo 2.5 ani pana sa vad primele efecte. Insa odata pornita masinaria intraprenoriatului, din al 4-lea an, lucrurile au explodat pur si simplu.

Domnule CarutaCuBani, sa inteleg ca banii veniti din intraprenoriat au crescut exponential?

Exact aventurierule! Imi place ca esti perspicace.

Daca mai bine de 2.5 ani munceam fara niciun efect financiar vizibil, cunostintele, neworkingul etc se tot acumulau.

Odata ce am inceput sa castig aditional din intrepranoriat, aceste venituri au tot crescut exponential an de an deoarece eu la randul meu eram implicat in proiecte din ce in ce mai importante, chiar strategice, iar valoarea adaugata adusa crestea la randul ei exponential.

Acum desigur, timpul a trecut, veniturile au tot crescut, dar ca orice in viata asta, nimic nu este gratis!

Domnule CarutaCuBani, nu inteleg exact ce vrei sa spui?

Este sexy cand spui “mi-am crescut veniturile de 90 de ori”, insa fi convins ca balanta vietii tot se mentine.

Cu alte cuvinte, uitandu-ma la mine cand aveam 20 si ceva de ani, lucram practic non-stop. O zi de 12 ore de munca era una lejera, avand unele zile si cu 16 ore de tras la jug. Efectiv dormeam si lucram. Inclusiv pranzul si cina erau in fata laptopului.

Nu ma intelege gresit. Nu imi pare rau deloc si daca ar fi sa bat din palme si sa am iar 20 de ani, as face exact acelasi lucru legat de etica de munca. Pentru ca daca nu la 20 de ani, atunci cand?

Totusi, odata ce am ajuns la un nivel de venituri si investitii constistent, am inceput sa o las mai moale cu munca si sa apreciez, si mai ales sa constientizez, importanta timpului!

A urmat timpul

Am inceput sa realizez ca am acumulat urmatoarele lucruri:

  1. Un know-how mare
  2. Un venit activ mare
  3. Un portofoliu investitional mare

Aceste trei elemente combinate m-au facut sa am realizarea faptului ca nu mai merita sa platesc “pretul banilor” cu timpul.

Asadar am facut leverage pe know-how-ul si networking-ul acumulat de-a lungul anilor astfel incat sa-mi mentin veniturile mari.

Cu alte cuvinte am ajuns sa castig mai multi bani, dar cu un efort mai mic, rezultand mai mult timp pentru mine si familia mea.

Portofoliul investitional evident ajuta si el pentru ca are exact aceeasi componenta de exponentialitate.

Ca idee, un portofoliu investitional isi arata coltii mari si ascutiti ai exponentialitatii cam din anul 7.

Asadar, in 2020 am decis sa-mi iau un sabatic, si dupa ce am discutat cu managementul, mi l-am si luat.

Ba chiar mi-am prelungit anul sabatic pana la 1.5 ani, iar la final nu am mai revenit in compania initiala.

Am inceput sa ma ocup si de viata personala mai mult, de mine etc

Desigur, am trecut prin multe stari in toata aceasta perioada in care aveam mai mult timp la dispozitie. Aveam tot felul de intrebari existentiale, inclusiv clasica “daca sunt un impostor?”

Domnule CarutaCuBani, te referi la sindormul impostorului?

Exact aventurierule. Ma intrebam, daca pur si simplu am avut noroc sa ajung sa fac intraprenoriat si sa castig mult? Poate a fost contextul potrivit si atat.

Asadar, m-am angajat la o alta companie, tot in consultanta, tot pe domeniul de private banking si m-am pus pe treaba.

Domnule CarutaCuBani, cum ramane cu timpul? Adica erai dispus sa mai aloci inca 2.5 ani pana sa se simta efectul intraprenoriatului?

In niciun caz aventurierule. Insa citisem indeajuns de multe carti si articole (de exemplu de pe HBR) incat sa stiu de teoria faptului ca odata ce ai ajuns sa faci intraprenoriat in mod repetat intr-o companie, o vei face mult mai repede in alta.

Motivul este dat de acele abilitati pe care eu le numesc generice ce s-au dezvoltat pe steroizi, iar efectul lor nu este diminuat de schimbarea task-ului, domeniului, contextului etc. In fine, nu intru acum in detaliu pe acest subiect, dar acesta este motivul pentru care de exemplu odata ajuns executiv intr-o corporatie, poti fi executiv in orice alta corporatie.

Ideea este ca stiam bine teoria, dar sindromul impostorului imi spunea ca eu am avut noroc.

Astfel am intrat in hora in noua companie si am ramas pur si simplu perplex de viteza si magnitudinea impactului pe care il aveam din postura de intraprenor.

Practic, la 3 luni si un pic, pe langa jobul zilnic de manager, am devenit:

  1. Lead la nivel mondial pe startegia de off-shore si near-shore (ce va ziceam ca-i piece of cake sa reduci costurile?)
  2. Lead la nivel de Europa pe guvernanta pe Wealth Management
  3. Participam cam la toate pre-sales-urile cu bancile pe Wealth Management in UE.

Repet, daca prima data mi-au luat 2.5 ani sa incep sa simt gustul intraprenoriatului, a 2-a oara, dar dupa o experienta de vreo 6-7 ani de intraprenoriat, pur si simplu am mers ca racheta din primele luni de zile.

Evident, acum timpul era cel mai important pentru mine, nu banii, asa ca in a 5-a luna mi-am anuntat demisia, in completa uimire a leadership-ului, iar in a 6-a am si plecat.

Tot atunci a fost si momentul in care am scapat de sindormul impostorului si am realizat ca in orice companie m-ai pune, as eficientiza-o de ar lua-o gaia si as crea noi linii de venituri / business fara nicio problema.

Si uite cum din 2020 pana prin 2022 am prioritizat timpul in detrimentul banilor.

Acum, ironia sortii este ca desi n-am mai avut zile de 16 ore de munca, veniturile tot au crescut datorita efectului de exponentialitate. Fie ca este dat de portofoliu, deci pur financiar, fie de know-how (abilitati generice) si networking.

Domnule CarutaCuBani, stai asa ca n-am inteles. De ce zici ca ai prioritizat timpul din 2020 pana in 2022? De ce nu pana in prezent?

Ei bine aventurierule, pentru ca in viata mea a aparut o componenta si mai importanta decat timpul.

Dincolo de timp

Sper sa nu gresesc ca perioada, dar parca acum vreo 2 ani am vazut intr-un interviu in care, din amintiri, discutia a fost ceva de genul:

Persoana 1: Cati ani au parintii tai?

Persoana 2:  65 de ani.

Persoana 1: OK, deci daca ar fi sa ne luam dupa media de viata, ar trebui sa te mai poti bucura de prezenta lor inca aproximativ 10 ani de zile. O perioada destul de consistenta daca privesti strict din perspectiva timpului, nu-i asa?

Persoana 2: Da….

Persoana 1: Dar de cate ori va intalniti pe an?

Persoana 2: Cam o data, maximum de doua ori pe an.

Persoana 1: OK, deci de fapt mai ai 10-15 intalniri cu parintii tai in total.

Domnule CarutaCuBani wow……nu am cuvinte…

Asa este aventurierule. Din punctul asta, pur si simplu mi s-a schimbat complet perspectiva asupra timpului.

Pentru ca daca privim timpul ca atare, da, 10 ani este o perioada lunga de timp indiferent de varsta pe care o avem.

Totusi, daca noi avem o anumita activitate o singura data pe an, in acei 10 ani, vom avea doar 10 astfel de activitati, deci doar 10 astfel de momente.

Pentru mine a fost absolut mind-blowing constientizarea si mi-am reeavaluat perceptia asupra timpului.

Este impresionant cum s-a schimbat in viata mea prioritizarea oricarei activitati.

Si nu este vorba doar despre lucrurile foarte emotionale, precum in exemplul de mai sus in care persoana respectiva realiza ca de fapt mai are doar 10 intalniri cu parintii toata viata ei.

Poate fi vorba despre orice, de la modul in care iti alegi unde si cum sa-ti petreci vacantele, iesirile in oras, cu cine iti petreci timpul, cum sa petreci timpul etc

Este pur si simplu un nou mod de a “trece prin timp” facand constient acele activitati care se plieaza pe valorile tale personale.

Pentru ca daca stai sa te gandesti timpul trece cu aceesi viteza prin viata tuturor. Diferenta nu o face altceva decat momentele pe care le petreci in acest timp, egal pentru toata lumea.

De aceea pentru mine a devenit chiar si mai importanta etica muncii, si mai ales managementul ei, pentru a reusi sa termin ce mi-am propus intr-un timp rezonabil, astfel incat sa includ in timpul meu acele momente importante pentru mine.

Probabil in functie de varsta, experienta, sau dispozitia in care te-a prins acest articol, face mai mult sau mai putin sens ce zic eu aici, insa in cazul meu, s-a simtit ca o schimbare de paradigma.

Pentru ca recunosc, eram obisnuit sa gandesc in termen de “timp”, deoarece asa suntem invatati de cand ne nastem, pana murim. Fie ca vorbim de scoala, locul de munca, sau perioada pensionarii.

Totul este masurat in jurul nostru de tim: zile, ore si secunde, cand de fapt ar trebui sa fie in momente.

Pentru ca daca revenim la interviul initial, cu siguranta este o mare diferenta in a-ti prioritiza activitatile, daca cineva iti spune ca mai ai 10 ani alaturi de parinti, sau 10 intalniri in total daca continui ca pana acum.

In loc de final

Desigur, din pozitia mea, imi e greu sa cred ca poti ajunge la o astfel de constientizare daca nu ai pus initial cativa ani osul serios la treaba.

Mai aud expresii goale ce gadila tineretul de genul “work smart, not hard”.

Am mai spus-o si o mai spun: NIMIC NU ESTE GRATIS in lumea aceasta. Scurtaturile sunt pentru cei care se pierd pe parcurs. Vrei sa ai succes? Trebuie mai intai sa muncesti like there’s no tomorrow. Atat hard, cat si smart.

Abia dupa ani de tras la jug, odata ce ai dobandit si slefuit indeajuns de multe abilitati generice, dupa ce ti-ai creat un networking bun, dupa ce ti-ai creat un portofoliu investitional etc, abia apoi poti intr-adevar aplica expresia “work smart, not hard”.

Dar mai are sens expresia daca tu oricum ani de zile ai tras ca un caine sa ajungi acolo? Nu stiu, e de discutat si de filozofat la o cana de ceai.

O alta intrebare de 100 de puncte: merita sa tragi ca un spartan vreo 10 ani pentru a atinge succesul?

Nici aici n-am un raspuns clar. Pentru mine a meritat, pentru altcineva poate nu merita. Probabil depinde si de varsta, de situatia persoanala a fiecaruia etc. Ramane si acesta un subiect asupra caruia putem filozofa.

Ciao si pe curand.

Pe canalul de youtube Dl. Carutacubani gasesti video-urile mele in romana.

Daca esti mai degraba vizual, iti recomand sa imi vizitezi contul de instagram unde public regulat diverse cartonase, zic eu, foarte interesante.

Pentru ebook-ul gratuit “Cum să investești eficient pe bursă” click aici.

Disclamer: Nu sunt consultant sau planificator financiar. Nu recomand niciun fel de investitie in niciun produs. Tot ce scriu atat in acest articol cat si pe blog nu este altceva decat o opinie personala. Sunt banii tai si este treaba ta ce faci cu ei.

15 thoughts on “Mai important decat banii si timpul”

  1. Foarte tare articol Bogdan! Cu ocazia asta am descoperit ca skill-ul acesta de planificare/organizare pe care am observat ca il ai il aplici si in viata personala nu numai in finante. Se poate spune ca ai facut o rebalansare dar in viata ta si nu a portofoliului. 🙂

    Un articol ce m-a pus si pe mine pe ganduri ca am 31 de ani si muncesc mult insa nu cred ca am o directie clara. Multumesc!

  2. Da, aceasta conștientizare vine odata cu timpul, păcat ca la 20 de ani nu prețuim atât de mult timpul cum o facem la 30 și mai ales 40, doar ca un an pierdut în tinerețe îți poate prelungi drumul spre independenta financiara cu mulți ani. Ma bucur ca aud din ce în ce mai des de educație financiara în familii, doar asta ne va împinge înainte.

    Mulțumim pentru impartasiririle din subterana 😉
    Spor.

  3. Mulțumim pentru articol, a fost wow. În primul rand pentru că am o varstă foarte apropiata de 65 ani. Apoi am prețuit mult componenta etica a managementului. Familiei, timpului, banilor, stresului, vieții. Să ai parte de tot ce-ti dorești de bine pentru tine și pentru cei din jurul tău.

  4. Articolul are si partile lui bune dar inceputul nu seamana oare cu o postare pe Facebook cu paharul de cocktail in mana si in spate un infinity pool? Pentru ca citind paragraful cu banii, daca stau sa ma gandesc, diferenta nu e mare.
    Sincer am fost surprins ca la final nu ai mentionat un curs pe care il vinzi.

    Dar se poate sa gresesc si sa fiu eu problema, poate sunt doar frustrat si invidios…

    1. Este pur si simplu vorba despre istoria mea profesionala / financiara. Acum, evident, acelasi text citit de 100 de oameni, poate avea si 100 de interpretari pentru ca fiecare trece informatia prin propriile filtre date de propria gandire / mentalitate / experienta de viata etc.

      De aceea imi place mie sa zicem ca suntem 8 miliarde de oameni intr-o lume cu 8 miliarde de realitati 🙂

  5. Mda! ce este Dincolo de Bani si Timp,ca sa parafrazez un celebrisim filosof?.Accentul in articolul tau cade pe timp si existenta,care sunt concepte pur filosofice,si sunt tratate foarte riguros intr-un tratat intitulat Fiinta si Timp.In realitate,sau ca sa te citez,factual timpul nu exista,este o secretie a mintii noastre.
    Ai incheiat cu `un subiect asupra caruia am putea filosofa`.Unui expert imobiliar stii ce sa-i ceri,la fel si unui medic ,si unui electrician si putem insira toate profesiile din lume,dar unui filosof ce-i ceri,ce competente are el?Nu exista cabinete de filosofie.Si totusi ,`un subiect asupra caruia am putea filosofa`

  6. Fain articolul. Subscriu deplin la cuantificarea timpului in evenimente personale si nu in ani.
    Aceeași revelatie am avut si eu anul acesta la varsta de 42 de ani.
    Sunt putini oameni cu care se pot discuta idei mai profunde si foarte rar poti sa ai o discuție deschisă despre un principiu de viață fara sa fie alterata de orgoliu personal.
    Merci

  7. Cu greu m-am abtinut sa nu zic (si eu) de intepaturi (ne-invidioase) gen vindere de cursuri si laudarea succesului tau financiar anormal de norocos.

    De acord cu tine ca timpul este cel mai pretios pe acesta planeta, fiind irevrsibil si limitat (indiferent de ce cauta Elon Musca sau Billy Gates — nemurirea). Si aprecirea lui se face in general dupa ce o persoana are “destul” (in fantezia sa), adica este FI(RE) -financiar independent/retire early.

    Desi (sunt convins ca) am atins de mult nivelul de FI, pentru mine, ca si pentru tine, nu mai are semnificatie de ..WOW! Caci initial vrei Fi doar pentru tine, apoi Fi pentru tine si partener, sau extra “buffer” pentru copii (casa, universitate). Apoi iti largesti orizontul la ajutarea parintilor. Eventual vrei sa ajuti “comunitatea” care te intereseaza/locala, etc. Dar cam toate acestea doar dupa ce treci la un superior pe piramida (de nevoi) a lui Maslov.

    Corect (si emotionant) cu apreciarea timpului ca suma de evenimente. Personal am simtit neputinta omului in fata naturii, cand plecat din tara de 15+ ani, te realizezi si.. connstati ca parintii au imbatranit si toti banii tai nu-i mai pot ajuta prea mult (prelungindu-le eventual viata cu maxim 2-5 ani). Si tot efortul pentru niste hartie igenita tiparita din cur de toate natiile/bancile, pentru a perpetua un sistem de inrobire globala.

    Ma bucur ca ai capatat experienta vietii. Succes in continuare si,, sanatte (ca-i mai buna ca toate!).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.