Cum sa castigi bani de-i intorci cu lopata

Sal’tare aventurierule. Astazi ma voi apleca asupra unui subiect ce reprezinta baza atingerii independentei financiare timpurie: marcarea unui venit activ gargantuan, sau suculent cum imi place mie sa-i spun.

De unde pana unde

Momentan ma aflu in vacanta si ma simt excelent. Pe langa relaxare, am zis sa mai recuperez putin si sa vorbesc cu cativa dintre voi care mi-ati tot scris si n-am avut timp sa va raspund. In principiu i-am ales pe cei cu teme legate de explodarea venitului activ, cum sa ajungi super-star la munca, intraprenoriat etc.

Zis si facut. Dupa cateva sedinte cu mai mult persoane insa, mi-am dat seama ca multi tineri sunt usor pierduti in drumul lor catre excelenta financiara.

Astfel a luat nastere acest articol care, sper eu sa va ajute pe cat mai multi. Da, tu, acel tanar / acea tanara care in doar cativa ani vei atinge sume la care nici nu ai fi putut visa inainte. Sper eu ca atunci cand vei atinge “imposibililul”, sa-mi lasi si mie un mesaj in care doar sa-mi dai de veste ce bine ai ajuns. Imi place la nebunie sa citesc povesti de succes.  Multi imi scriu si pe parcurs, I’m lovin’ it, iar cei care imi scriu, stiu deja acest lucru.

Primul pas

Trebuie sa recunosc ca eu nu sunt fanul vorbitului despre credinte / obiceiuri. Mi se pare ca este un subiect atat de basic, incat nu-mi face deloc placere sa vorbesc despre el. 

In fine, voi mentiona totusi cateva credinte / obiceiuri pe care trebuie sa le ai / sa nu le ai ca sa pornesti de la o baza sanatoasa, observand ca multi se impotmolesc aici. Which, btw, it makes me very sad. 

Domnule CarutaCuBani, de ce te face trist ?

Dupa cum spuneam, topicul de credinte / obiceiuri mi se pare f. basic. Eu sunt extrem de bun pe partea practica, pragmatica a lucrurilor. Sunt clar genul de lead by example. Te iau la o discutie, te ascult si te pun pe drumul cel mai eficient si rapid spre explodarea venitului activ, intraprenoriat, superstar la munca etc, spunandu-ti cu subiect si predicat ce as face eu in situatia ta. Altfel, framework-uri generaliste and shit gasesti la tot pasul si tot degeaba.

Dupa cum spuneam, se pare ca trebuie sa mentionez si cateva credinte / obiceiuri. Sa le numim limitative.

Inteligenta

Multi cred ca trebuie sa ai o inteligenta foarte ridicata pentru a ajunge sa ai venituri active colosale. Nu degeaba am trecut-o ca prima credinta, caci este probabil si cea mai nociva.

Domnule CarutaCuBani, trebuie sa recunosc ca si eu cred ca o persoana trebuie sa fie foarte inteligenta pentru a atinge un succes financiar ridicat.

Cum nu se poate mai gresit. O astfel de credinta (limitativa) iti va face viata un calvar din mai multe puncte de vedere.

In primul rand succesul nu vine in functie de inteligenta, ci apare doar acelor persoane care sunt capabile sa absoarba esecul, critica, sa munceasca ore in sir fara intrerupere, sa se faca intelese de cei din jur, si nu in ultimul rand sa munceasca precum niste caini chiar daca sansele de reusita sunt mici. Cu alte cuvinte, de departe cel mai important factor pentru atingerea succesului nu este inteligenta, ci rezistenta psihica!

Tine minte acest lucru si vei rupe in viitor. Vei fi de neoprit. Astazi, in vremurile ciudate pe care le traim cu pandemia, o vezi cel mai clar: majoritatea persoanelor sunt praf si pulbere la rezistenta psihica, ajungand sa se comporte irational, sa se auto-faulteze, sa intre in conspiratii si cate si mai cate.

In al doilea rand, daca tu crezi ca inteligenta este factorul determinant in atingerea succesului, te vei biciu singur toata viata. Motivul ? Extrem de simplu. Persoane inteligente sunt cu milioanele pe planeta aceasta si mereu vei gasi o groaza de oameni mult mai inteligenti ca tine. Din fericire insa, dupa cum spuneam, inteligenta, atat timp cat desigur e la un nivel acceptabil, nu prea are de-a face cu obtinerea succesului.

Etichetare

O alta abordare pe care o vad peste tot la greu. Ionescu este inginer deci e bun pe tehnic, Ionica este bun la mate, Gigel este bun programator, Dorel este mai creativ, Petrica un bun vanzator etc.

BULLSHIT.

Etichetare nu face altceva decat sa iti puna limite ce nu iti permit sa vezi orizontul. Cate vise nu au fost distruse pentru ca “un inginer nu stie sa se exprime”, sau un om de vanzari “nu este capabil sa inteleaga un proces tehnic” ?

BULLSHIT.

Daca esti un inginer bun, fii convins ca ai putea fi si un vanzator, businessman, marketer etc cel putin la fel de bun. La fel si invers.

Sunt convins pana in maduva oaselor ca eticheta reprezinta terminatorul de vise si este unul din motivele principale pentru depresie in zilele moderne. Eticheta nefiind altceva decat baza de la care plecam in momentul in care mintea noastra schiteaza amprenta personala (viziunea) unui vieti fericite. 

Whatever, o dau in filozofie, asa ca ma opresc. Ideea este sa lasi etichetele pentru oamenii slabi. Tu ai treaba de facut, caci vrei sa pui mana pe ceea ce majoritatea nici macar nu atinge cu gandul.

Generalizarea

Oh, generalizarea. Arma prostului in secolul actual.

• “Managerii nu vor decat sa ne munceasca si sa isi traga bonusuri grase”
• “Patronii fac vacante exotice in timp ce noi suntem sclavi pe plantatie”

Imi este si jena sa o mai mentionez, atat de penibila mi se pare.

Totusi, o voi face din alta perspectiva, poate nu atat de evidenta, si te rog sa fii atent la ce spun caci o voi zice o singura data scurt si la obiect: daca ai ramas corigent la matematica in clasa a 9-a, nu inseamna ca nu esti bun la matematica si ca ai pica examenul de mate de la BAC. E mai fina, recunosc, dar sper ca ai inteles-o.

Victimizare

Sau cum sa iti dai cu tesla in alune. In momentul in care te victimizezi, nimeni si nimic nu te mai poate ajuta. 

Motivul este simplu: practic tu vei crede ca nicio cantitate de efort si strategie nu te-ar mai putea scoate din rahat, unde ai intrat pana la ochi si fara masca de oxigen.

Uite-te in jurul tau. Toti iti vorbesc despre “sistem”.

• Cum “sistemul” nu este bun si cum ne impiedica sa realizam ce ne dorim.
• Cum salariile sunt prea mici
• Cum nu poti face bani din investitii
• Cum la job se intra pe pile
• Cum nu poti promova pe propriile puteri
• Cum totul este impotriva ta orice ai face.
• etc

Scapa de aceasta mentalitate de victima imediat, caci nu vei ajunge nicaieri. In loc sa te focusezi pe cum sistemul iti pune piedica, concentreaza-te pe o analiza obiectiva a situatiei actuale astfel incat sa profiti de ea in avantajul tau.

Transforma dezavantajul in avantaj. Acesta este singurul tau scop. 

De exemplu in martie piata a cazut cu 30%. Multi o vad ca pe o tragedie. Eu am facut bani la greu prin rebalansare.

Un alt exemplu pe piata imobiliara romaneasca, care este lipsita de date, nu avem analize, este greu sa pui cap la cap informatii etc. Multi o vad ca pe un dezavantaj. Eu o vad ca pe un mega avantaj caci daca daca eu reusesc sa agreg diverse informatii, voi fi printre putinii care pot lua decizii calculate ancorate in realitate, generand astfel randamente zemoase.

Seful este un pain in the ass ? Super, ocazia perfecta de a excela la locul meu de munca si de a-mi facilita accesul la seful sefului meu, sa capat vizibilitate acolo unde chiar conteaza.

Iti poti da seama din prima secunda daca o persoana va avea sau nu succes in viata in functie de ce abordare are in legatura cu “sistemul” / situatia in care se afla.

E vina ta

Ma doare fix in pix a cui este vina. Singurul tau scop este sa rezolvi problema. 

Aici sunt 2 lucruri la care trebuie sa fii atent si care te vor ajuta sa de dezvolti intr-un lider autentic, apreciat si compensant pe masura:

1. A sfleclit-o un coleg. In cazul de fata, nu arunca vina pe el, nici in public, nici in privat. In primul rand readu-l intr-o stare psihica optima de functionare, caci iti garantez ca oricum in interiorul lui/ei se simte deja ca dracu. Daca esti manager, asigura-l public in vazul tuturor ca nu conteaza, ca cine nu munceste nu greseste etc, si apoi puneti osul la treaba intreaga echipa sa rezolvati problema, ca d-aia sunteti platiti. Nu sa stati ca tatele si sa jucati “the blame game”. 
2. Tu ai sfleclit-o. In acest caz asuma-ti, ideal public. Pe moment te vei simti ca dracu, insa long-term, deja ti-ai pus bazele de leader in companie. Dar nu iti asuma asa ca tolomacul. Dupa ce ti-ai facut mea culpa, vino cu propuneri de solutii. Mereu mai multe, nu doar una. Nici nu conteaza ca solutia finala va fi venit de la tine sau nu. Tocmai ai iesit invingator dintr-o situatia in care tu ai zbarcit-o initial.

Ca regula generala, concurentei nu ii pasa cine a sfleclit-o. Daca intr-o companie se joaca “the blame game”, aceasta va fi mancata de adversarii din piata. 

Orgoliu si sentimente

In business nu are ce cauta orgoliul, si intr-o anumita masura nici sentimentele.

Orgoliul sper sa fie evident. Ar trebui sa te doara undeva daca solutia propusa este a ta, doar partial a ta, sau a altuia. Ideea este sa fii acolo in echipa, sa dai tot din tine, sa vii cu idei, cu munca depusa, cu transpiratie etc. A cui idee / solutie se va implementa la final, it doesn’t fucking matter. Fii om de echipa si da cei mai bun din tine no matter what, lasand orgoliul prostesc pentru altii. 

Nu-ti place de colegul/colega ? Nu esti la munca sa iti placa de el/ea. Apreciaza la ce este bun/a si deal with it, ca nu te casatoresti cu el/ea.

Partea de sentimente este mai subtila. Ideea de baza este ca relatia dintre tine si angajator este una strict contractuala si nimic altceva.

Angajatorul se asteapta ca tu sa performezi, iar tu te astepti sa castigi o anumita suma de bani. As easy as that. Orice altceva, leave it aside.

Crezi ca pe angajator il doare undeva de situatia ta personala ? 

BULLSHIT.

Crezi ca managerului ii pasa de situatia ta personala ?

BULLSHIT.

Pusa in alta perspectiva, crezi ca daca copiii, parintii, bunicii tai au o problema, te va ajuta managerul sa ai grija de ei ? Normal ca nu.

Repet, relatie strict contractuala. Si asa si este normal sa fie.

Daca in schimb tu ai probleme personale (ca orice om in diversele etape ale vietii), trebuie sa ii spui managerului. Nu ca sa ti le rezolve, ci ca sa planifice corect. Sa stie ca poate in urmatoarele 3-4-5 luni nu poti da 100%, ci doar 80% de exemplu. Caci guess what ? Nici competitiei nu ii pasa de problemele tale, sau ale firmei la care lucrezi, abia asteptand momente de slabiciune.

Din pacate de multe ori exista o relatie de frica intre manager – angajat, iar angajatul nu este sincer cu managerul daca acesta are o problema. Intr-o astfel de atmosfera nu prea ai cum sa atingi sume fabuloase, avand practic 2 optiuni la indemana.

1. Te faci vizibil sefilor mai mari.
2. Schimbi compania

In fine, ideea este ca daca tu nu iti ajuti compania la care lucrezi sa prospere, nici ea nu are cum sa te recompenseze regeste.

Invidia

Stiu ca invidia ar intra tot la capitolul de sentimente, insa am zis sa-i fac un subcapitol separat, caci este aproape omniprezenta.

Daca vrei sa-ti pui piedica singur, nu ai decat sa fii un invidios ciudos. Stii tu, situatiile alea in care vezi cum colegul castiga de 3 ori mai bine ca tine, ca Ionescu a fost promovat, ca seful are nu stiu ce avantaje ultra-mega cool etc.

Abordarea constructiva insa, este sa te duci frumos la persoana care in ochii tai a atins succesul, sa o inviti la o discutie (daca contextul permite, ideal o scoti la o masa pe care i-o platesti) si sa iti exprimi aprecierea pentru lucrurile pe care le-a realizat. Apoi ii povestesti cum si tu vrei sa ajungi ca el/ea si ca ai aprecia foarte mult daca ti-ar putea da sfaturi, tips and tricks, cum a ajuns acolo etc.

Ce s-a intamplat ? In loc sa iti faci un inamic fiind invidios, tocmai ti-ai facut un prieten. Mai mult decat atat, cel mai probabil vei fi surprins cat de deschise sunt persoanele puse intr-o astfel de situatie. Este si normal, caci pe de o parte tuturor ne place sa fim apreciati pentru lucrurile pe care le-am facut in viata. Pe de alta parte, si sa stii ca poti ajuta alte persoane este un sentiment minunat.

Apropo de acest subiect al invidiei / ciudei. Citeam zilele trecute ca guvernatorul BNR a castigat anul trecut aproximativ 185.000 EUR de la BNR. O alta gandire limitativa ar fi sa spui ca este o suma mare. Obiectiv vorbind, pentru functia in sine, responsabilitatea si impactul pe care il produce, 185k EUR este OK(ish). Daca ma intrebi pe mine, este chiar prea putin, dar despre aceste lucruri si cum poate un tanar sa ajunga sa castige astfel de sume, in articolul viitor.

Masura succesului

Nu-ti masura succesul in comparatie cu colegul, colega, prietenul, familia etc. Vei duce o lupta pe care o vei pierde garantat. Don Quixote style.

Singurul cu care trebuie sa te compari esti tu si atat. Ai obiectivele tale setate pe care le urmezi and that’s it.

Rabdare

Majoritatea covarsitoare negiljeaza acest aspect.

Viata profesionala nu este un netflix unde ai filme la comanda. Nici un tinder unde agatam din pat in pijamale pentru a 2-a zi si nici emag / amazon unde avem same day delivery, 2 hour delivery, instant delivery, before you f*king want it delivery etc.

Nu, viata profesionala inseamna munca, sudoare si rabdare. Dureaza pana inveti cum functioneaza compania, pana construiesti un toolset de skill-uri care sa iti permita sa produci valoare adaugata mare si sa devii intraprenor. In general dureaza minimum 1 an de tras la jug ore si ore suplimentare pana sa poata fi evidenta valoarea adaugata pe care o poti tu aduce.

Vrei sa fii manager ? Comporta-te ca unul chiar daca nu esti.

Si apropo, prin valoare adaugata nu ma refer la ceea ce scrie in contract ca trebuie sa faci. Pentru acele lucruri ai negociat deja cand ai semnat. E business as usual. Banii seriosi vin din lucrurile pe care le faci si nu sunt cele pentru care ai fost angajat. Aici e spilul, dar mai multe despre acest lucruri in alte articole.

Modestie

Ai ajuns super-star ? Perfect, insa iti dau o veste foarte proasta. Cel mai probabil ti-ai facut o mie de inamici.

Nimeni nu iubeste super-starii. Nici colegii, nici managerii si uneori chiar nici upper-managementul. 

Domnule CarutaCuBani, cum adica managementul nu iubeste super-starii ?

In teorie ii iubeste, in practica nu o pot face, deoarece in majoritatea cazurilor super-starii destabilizeaza echipa. Daca iti aduci aminte, am mai zis, chiar in acest articol, compania ca echipa conteaza, nu individul.

Colegii devin invidiosi pe super-staruri, managerii fricosi ca le fura locul de sub poponet etc.

Ceea ce ne duce la urmatorul aspect: modestia. Trebuie sa fii foarte modest. Ultra perfromanta ta trebuie sa fie direct proportionala cu modestia, altfel te arunci singur in groapa si nimeni nu te va placea. 

Nu te lauda in fata nimanui. Daca simti nevoia sa o faci, da-ti 2 palme si revino-ti. Lasa faptele si cifrele sa comunice pentru tine, in mod obiectiv. Ajuta-ti colegii / acopera-i, chiar daca nu te vede niciun manager. Asuma-ti greseli in mod public, lauda-i pe altii in mod public. Invata-i pe cei din jur ceea ce stii. Toate aceste lucruri vor balansa mega hate-ul pe care de altfel iti garantez ca il vei avea ca super star in companie. This goes a loooong way.

Orice ai face, nu subestima acest aspect, altfel ai muncit degeaba.

P.S. Asta nu inseamna sa fii pampalau. Cand prinzi ocazia sa stai la aceeasi masa cu the big chief in privat (atentie, nu managerul tau, ci cel care chiar conteaza), bring up the fucking bazooka cand vorbesti despre realizarile tale in companie.

Stil de viata

Ai impresia ca poti performa mancand kilograme de ciocolata si stand pe canapea tot timpul ?

Poate da, pentru 1-2-3 ani, pana pici si realizezi ca ai la pachet nu stiu cate boli cronice si ti-ai ratat viata. 

Regleaza-ti greutatea, mananca atat cat poti de sanatos si fa exercitii. Aici nici nu-i vorba de mindset, ci de chimie / biologie pura. Performezi mult mai bine atunci cand corpul este hranit corespunzator si cand faci sport regulat.

A da, daca tot suntem aici, lasa si tigarile. Doar nu esti atat de slab/a. In plus, daca esti tanar si citesti acest text, cu siguranta vei ajunge independent financiar la 30-40 de ani. Vrei sa traiesti cat mai mult in aceasta ipostaza nu ?

Pe final

Geez…cat m-am lungit. Nici n-am apucat sa dau sfaturile practice pe care le aveam initial in minte. O voi face zilele urmatoare intr-o a 2-a parte a acestui articol.

Pana atunci insa, enjoy. Sper ca aceste randuri sa te ajute sa devii un super-star integrat si de succes. Eu abia astept sa iti citesc mesajele in care imi spui ca ai rupt pe plan profesional. Oricum sunt convins ca o vei face. Altfel n-ai fi ajuns pe acest blog si cu siguranta nu ai fi ajuns la finalul acestui articol.

Ciao si pe curand.

Disclamer: Nu sunt consultant sau planificator financiar. Nu recomand niciun fel de investitie in niciun produs. Tot ce scriu atat in acest articol cat si pe blog nu este altceva decat o opinie personala. Sunt banii tai si este treaba ta ce faci cu ei.

Tags: carierafinante