Sal’tare aventurierule. Dupa un an sabatic de un an de zile, prelungit la un an si jumatate, de curand am decis sa ma intorc pe niste proiecte de consultanta in banking.
Domnule CarutaCuBani, ai ramas fara bani ?
Haha, good one aventurierule. Chiar deloc, insa recunosc ca imi lipsea putin aceasta experienta.
Revenind, prin acest articol vreau sa-ti expun o intamplare profesionala de acum fix o zi, sa intelegi de ce foarte multa lume isi da pur si simplu cu tesla in alune atunci cand vine vorba despre cresterea venitului activ.
Table of Contents
1,2,3 … start!
Sa o luam cu inceputul zic. Sunt convins ca esti pur si simplu asaltat pe social media de ideea ca nu poti ajunge sa ai bani multi decat prin antreprenoriat.
Domnule CarutaCuBani, oare este o moda trecatoare ?
Nicidecum aventurierule, la fel era si acum 10 ani de zile cand eram si eu la randul meu un lup tanar infometat de 20 si ceva de ani. Este pur si simplu usor de “vandut” aceasta gogoasa.
Norocul meu a fost ca mie imi plac cifrele si datele factuale. De exemplu, stiai ca undeva la 9 din 10 startup-uri dau faliment in primii 3 ani de zile ?
Sau dupa cum ne arata EY, antreprenorii romani de startup-uri castiga in medie undeva la 750 EUR / luna in primii 3 ani de zile ? (aia care au mai supravietuit)
Astfel, eu am evitat acest vis umed de o intensitate adolescentina numit antreprenoriat, axandu-ma in schimb pe intraprenoriat.
Domnule CarutaCuBani, ce inseamna intraprenoriat ?
Nu este altceva decat o forma de antreprenoriat, dar manifestata in cadrul unei corporatii (sau al unei companii).
Frumusetea este ca facand intraprenoriat de 10 ani de zile, nu mi-am crescut veniturile de 5 ori, nici de 10 ori, nici macar de 50 de ori, ci de peste 92 de ori.
Domnule CarutaCuBani, wow, dar stiu ca ai dat lovitura!
Chiar deloc aventurierule. Frumusetea la patrat se vede pe graficul de mai jos, ce arata evolutia veniturilor mele. Este “clar ca vaca” faptul ca eu mi-am crescut veniturile treptat, de-a lungul timpului, fara sa dau vreo lovitura. Practic pas cu pas, am pus bazele unei cresteri exponentiale.
Desigur, pentru cei care ma urmaresc de ceva ani deja, stiu ca am reusit sa ating exponentialitate, adica o crestere compusa a venitului activ, prin focusarea pe abilitati generice cu grad maximizat de exponentialitate. Nu este acesta subiectul articolului de astazi, dar da, si abilitatile au parte de exponentialitate. Iar daca o intelegi si o aplici corespunzator…sky is the limit.
Taramul nimanui – intraprenoriatul
Revenind, intraprenoriatul mi se pare ca este de departe cea mai usoara si in acelasi timp cea mai subapreciata metoda de a-ti exploda veniturile. Totul fara riscuri financiare din partea intraprenorului, totul pe banii companiei, accesand experti din companie si creandu-ti un network puternic.
Colac peste pupaza, mai esti si platit pentru asta.
In final, vrei sa-ti dau nucleara ?
Domnule CarutaCuBani, mai sunt si alte avantaje, ca deja parca-mi vine sa ma apuc si eu de intraprenoriat!
Desigur ca mai sunt aventurierule, dar sa revenim la nucleara: majoritatea covarsitoare a actualilor antreprenori de succes, sunt fosti intraprenori!
Cu toate acestea….aproape nimeni nu il practica in corporatii!
Sunt corporatiile pline de angajati, dar duc o lipsa grava de persoane dispuse sa muste din intraprenoriat.
Astfel, vreau sa-ti expun o intamplare pe care am trait-o chiar ieri.
Corporatistul at its best
Era o zi normala de munca, practic eu singurel in fata a 3 ecrane, castile pe cap, teams, meetinguri, butoane apasate, e-mail-uri venind in valuri plecand cum au venit, practic nimic special.
Cand deodata, de nicaieri, vine un e-mail de la un executiv din headquarter. Genul de persoana care a adus intraprenoriatul in alta liga si evident castiga in range-ul de 7 cifre.
Domnule CarutaCuBani, wow, si ce voia acea persoana ?
Practic a fost un e-mail marcat “High importance” trimis la 3 persoane, una din ele fiind eu.
In mare, era vorba despre un anumit task ce trebuia facut in mai putin de 24 de ore si m-a rugat pe mine ca manager sa ma asigur ca va fi facut.
Nimic, mai simplu mi-am zis. Mai ales ca era vorba despre ceva ce ar fi luat in jur de 30 de minute. Ii bag intr-un chat room pe ceilalti doi, le semnelez e-mailul si incerc sa ma asigur ca task-ul va fi facut.
Ce a urmat, trebuie sa recunosc ca pentru mine a fost pur si simplu un soc.
Ambele persoane au raspuns ca n-au timp. Le-am mentionat numele de unde vine requestul, doar ca sa primesc acelasi raspuns: n-am timp ca bla bla, ca proiecte, ca bla bla, ca bla bla bla bla (asta auzeam eu :)) raspunsul era de fapt foarte coerent)
Sincer, mi-am zis ca or fi oamenii stresati, asa ca i-am lasat peste noapte, ca de dimineata sa le aduc din nou aminte, insa acelasi raspuns primit.
In aceeasi zi, la cateva minute inainte de deadline, vine un e-mail de la managerul direct al celor doi catre executiv spunand ca nu au timp de acel task si ca il vor livra, dar cu o intarziere.
A urmat raspunsul executivului scurt si sec, ca este OK.
Domnule CarutaCuBani atunci nu inteleg, care este problema ?
Cum sa te impusti singur in picior
Desigur aventurierule, practic nu este nicio problema. Fiind vorba despre un task aditional muncii pe care o ai deja, fie el si de 30 de minute, ai tot dreptul sa spui nu si sa alegi sa faci fie taskul respectiv, fie proiectul la care lucrezi in prezent, unul din ele fiind amanat.
Totusi, acestea fiind zise, acele doua persoane au dat cu piciorul unei oportunitati imense. Pentru 30 de minute in plus de munca, ei au ratat o sansa de a sari o gramada de niveluri in corporatie ca si vizibilitate, ajungand sa lucreze direct pentru un executiv, impresionandu-l prin faptul ca au reusit sa livreze un task ad-hoc la timp. Evident, gestionand in acelasi timp si daily business.
Ar fi fost practic un prim mic pas spre un potential intraprenor in viitor odata intrat in radarul executivului. Deoarece nu de alta, dar de sus lucrurile (punctele slabe / puternice etc) se vad mult mai clar intr-o corporatie.
Domnule CarutaCuBani wow….asa este, nu m-am gandit din perspectiva asta!
Mie mi se pare mind blowing cum unele persoane pot avea o asa reactie, mai ales ca vorbim de persoane de 20 si ceva de ani. Probabil ca fiind relativ juniori, nu isi dau seama cat de mult inseamna vizibilitatea intr-o coporatie si nu numai.
Realitatea dura este ca vizibilitatea si networkingul = 80% din succes. Altfel, multa bafta sa devii tu cel mai bun expert si sa si castigi serios.
Asadar, aventurierule, ce zici, ar fi meritat sacrificiul de a te trezi mai devreme cu 30 de minute pentru a sari atatea niveluri de vizibilitate ?
Domnule CarutaCuBani DA!
Eu personal am ramas inghetat, fara cuvinte si fara reactie. O sansa imensa, data la o parte cu piciorul pentru ca “ai prea mult de munca”. Unii oameni pur si simplu nu reusesc sa fie rationali si sa faca un risk-reward analysis mental minimal.
Sau oi fi eu exagerat ? Nu stiu, se poate si asta, insa in calculele mele merita cativa ani de munca pentru o viata intreaga implinita. Mai ales cand ai 20 si ceva de ani ca in cazul de fata.
Pe cai inainte
Probabil ca stii deja ca la 14-15 ani devoram tot ce scotea Brian Tracy, iar banii mei de alocatie intr-acolo mergeau.
Printre sutele de lucruri utile pe care le-am invatat de la el, vreau sa mentionez unul.
Spunea el ca doar ceea ce lucrezi peste 40 de ore pe saptamana (sau 60, in functie de tara in care locuiesti) conteaza.
Domnule CarutaCuBani, de ce, nu inteleg ?
Simplu aventurierule. Pentru ca in Europa de exemplu status quo-ul este sa muncesti 40 de ore pe saptamana. Astfel, daca vei munci 40 de ore…vrei trai ca media.
Domnule CarutaCuBani, dar cum ramane cu work smart, not hard ?
Asta este o mare pacaleala aventurierule. Sunt de acord ca poti munci smart, dar ghici ce ? Ca sa ajungi sa lucrezi smart, trebuie mai intai sa ai cativa ani de work hard.
Noi traim in generatia pe care o eu numesc “generatia microunde“. Toti vor totul de-a gata, totul instant, totul acum, ieri daca se poate.
Vrem multi bani, vrem sa fim felicitati, vrem sa fim premiati, vrem sa fim castigatori, dar fara transpiratie.
Inclusiv eu primesc mesaje de genul “da, tie iti este usor sa vorbesti, faci multi bani, ai investitii etc”. Well…asta pentru ca am muncit de-am rupt ani de zile. 12 ore de munca era una din zilele lejere pentru mine la 20 si ceva de ani. Normal ca acum nu mai are sens sa work hard, ci mai degraba smart, culmea pe bani mai multi, dar transpiratia a fost din abundenta in trecut.
Astfel, sincer…daca ai 20 – 30 de ani, pune osul la treaba, baga cativa ani munca serioasa, fa intraprenoriat, apoi antreprenoriat daca asta vrei, dar munceste tati, ca in 5-6 ani iti vei multumi de o mie de ori.
Desigur, poti face acest lucru la orice varsta, insa cu cat inaintezi in varsta intervin si alte constrangeri si nu mai poti apasa atat de tare pe acceleratie fara sa sacrifici alte lucruri foarte importante in viata (ex: familia). Ideal, la 40-50 de ani, ai ajuns sa muncesti smart.
Si stai fara grija, ca dupa cativa ani de work hard, vei putea sa si work smart si sa continui sa faci o gramada de bani.
Cam atat pe ziua de azi. Trebuie sa ma opresc ca mi s-a terminat timpul alocat pentru articol in pauza de masa.
Sper sa fie cu inspiratie.
Ciao si pe curand.
Pe canalul de youtube Dl. Carutacubani gasesti video-urile mele in romana.
Daca esti mai degraba vizual, iti recomand sa imi vizitezi contul de instagram unde public regulat diverse cartonase, zic eu, foarte interesante.
Pentru ebook-ul gratuit “Cum să investești eficient pe bursă” click aici.
Disclamer: Nu sunt consultant sau planificator financiar. Nu recomand niciun fel de investitie in niciun produs. Tot ce scriu atat in acest articol cat si pe blog nu este altceva decat o opinie personala. Sunt banii tai si este treaba ta ce faci cu ei.
Pai si le-ai zis ce oportunitate au ratat? Inteleg ca nu le esti sef direct, cu atat mai mult puteai acum, dupa ce-au ratat sansa, sa le arati/explici ce-au pierdut. Poate la 20 ani nu-ti dai seama de chestiile astea insa mie mi-ar fi placut sa ma “traga de maneca” unu mai mare si mai cu experienta, poate invatam si eu mai multe, mai devreme.
Deci, asteptam sa-i dai si drept exemple pozitive peste cateva articole 🙂
Numai bine si spor in toate!
In atatia ani de experienta am invatat sa nu-mi bag nasul unde nu-mi fierbe oala.
Cu cei direct sub mine ii coach-uiesc cat pot de bine deoarece ajung sa ii si cunosc mai bine. Apoi, uitandu-ma in urma pot zice ca-s mandru de absolut toti, ajungand la randul lor extrem de bine.
In penultima companie unde am lucrat vreo 6 ani ajunsesem intr-adevar atat de cunoscut ca si coach ca veneau f multi din extern (alte departamente) la mine din alte tari si chiar continente.
In compania prezenta sunt nou, asa ca n-am de gand sa fiu eu proactiv in a oferi sfaturi pentru ca
1. Fie nu vor fi intelese
2. Fie nu sunt dorite
Asadar, repet, nu-mi bag nasul unde nu-mi fierbe oala pentru ca oricum din experienta…mi-as raci gura degeaba. Nu numai eu trebuie a fiu pregatit ca si coach, ci si interlocutorul ca si coachee 😉
Refuzatul sarcinilor ad-hoc nu este neaparat ceva rau, ci inseamna trasare de limite si inchiderea posibilitatii de abuz de catre superiori. Azi faci una, maine faci alta, si dupa un timp te trezesti ca stai in fiecare zi peste program, pentru ca s-a constatat ca Xulescu poate, deci hai sa-i dam lui extra sarcini!
“Intraprenoriatul” poate ca ti-a mers tie, dar nu este deloc o optiune universal valabila. In primul rand nu toata lumea lucreaza in corporatii in care este posibil intraprenoriatul. In al doilea rand poate fi interpretat foarte urat: ca o incercare de a sari peste etape, de a sfida ordinea existenta, de a-i face viata grea lui X si lui Y.
Cu siguranta intraprenoriatul nu este obligatoriu pentru nimeni si este super OK sa trasezi limite clare, asa cum am si mentionat in articol.
Cu aceeasi siguranta, nu in orice companie se poate face intraprenoriat. Eu am plecat dintr-o companie dupa 9 luni dandu-mi seama clar ca nu as avea sanse acolo.
Insa in acelasi timp as dori sa vad si o asumare a tinerilor a acestei decizii de a ramane in medie. Iti asumi ca nu tragi tare, ca ramai in urma fata de cei ambitiosi, si ca vei ramane cu un venit mediu ca oricare altcineva din categoria ta.
Din pacate insa vedem ca multi tineri sunt din ce in ce mai nemultumiti de veniturilor lor, visand la bani invartiti cu lopata, totul in timp ce nu isi asuma un volum de transpiratie suficient pentru a evolua; atat financiar, profesional cat si personal. Social media nu ajuta deloc aici deoarece daca ne uitam la viralele pe acest subiect….e vorba despre cum cineva “a facut” multi bani rapid fara prea mult efort. Ceea ce este complet neadevarat in 99.99% din cazuri.
Salut Bogdan. Apreciez mesajele tale si de aceea gasesc ca este o onoare sa ma pot adresa direct. Nu am inteles ce inseamna intraprenoriat. Ai putea sa detaliezi si sa explici ce ai facut mai exact in primii zece ani pana cand veniturile au inceput sa o ia in sus vertiginos? Iti multumesc si astept raspunsul.
Intraprenoriat inseamna practic sa incepi sa adaugi o valoare adaugata aditionala companiei care sa depaseasca granitele fisei postului pe care ai fost angajat.
Aceste activitati pot fi in princpiu fie pe reducere de costuri in companie, fie pe cresterea veniturilor companiei
Salut! Am venit doar sa zic ca imi place mult formatul articolelor tale si cum scrii 🙂
Buna Corina, merci fain de apreciere
Greu cu intraprenoriatul la noi.
Cred ca este rar intalnit oriunde pe planeta 🙂
Este foarte adevarat ce scrii in aceste articole. Dupa ce am citit numeroasele tale articole despre intraprenoriat, am inceput sa ma fac mai vizibil, nefacand altceva decat faceam inainte. Urmare: o mica prima si un loc pe panoul de onoare al multinationalei in care lucrez! Deci functioneaza!
Excelent Eugen. Mult succes in continuare, o sa vezi ca sunt sanse mari ca lucrurile sa mearga exponential de aici incolo 😉
Bună Bogdan,
Da, ești un exemplu și este super fain că împărtășești cu noi traseul tău. Mi-a plăcut mult cum ai accentuat faptul că este nevoie de muncă pentru a acumula cunoștințe/abilități/informații. O curiozitate: ce anume te-a determinat sa începi atât de tânăr? Cu banii de alocație? Meritul părinților sau inițiativă proprie? Mulțumesc și mult succes în continuare!
A fost o oarecare intamplare.
Ca barbat am o inaltime mica (1.69m), iar in adolescenta mai aveam si cosuri. Astfel, nu eram cel mai popular in randul fetelor 🙂
Asadar am realizat ca singura mea sansa reala sa am o prietena este sa invat sa imi imbunatatesc comunicarea, sa le fac sa se simta bine prin vorbe. Asa am inceput sa cumpar carti pe acest subiect si ulterior am dat de Brian Tracy care vorbea nu numai despre comunicare eficienta, dar si educatie financiara.
Mi-a plăcut articolul !
Am 40 de ani (16 ani de lucru in corporații direct si indirect, 1 an pe cont propriu) si pot sa confirm fiecare aspect menționat de Bogdan.
Cred ca multi oameni nu isi dau seama ca clientul final al muncii fiecaruia nu este o firma ca entitate abstracta ci oamenii din ea.
Imi place mult spiritul articolelor: energic, tonic, revelator.
Merci de apreciere Stolniceanu
Salut,
Vin cu întrebare și curiozitate în același timp:
Dacă de exemplu îți scrântești glezna în timp ce faci intraprenoriat, se mai consideră accident de muncă? Practic mergeai la o întâlnire pentru o activitate din afara fișei postului și ai căzut pe scări. Oare ce părere are corporația?
desigur, este accident de munca. Nu ai cum sa faci intraprenoriat fara suportul managementul.
Salut Bogdan,
Lucrez pentru un client european destul de serios ca freelance developer. Am avut recent o discutie cu el si o propunere de intraprenoriat. Mi a taiat o zicand ca nu prea pot face foarte multe extra ca freelance si ca practic contractul nostru este ca eu sa fiu platit la ora. Mi a sugerat sa ma angajez pe contract individual de munca, dar dpdv bani nu face sens pentru mine.
Ce ma sfatuiesti mai concret sa le propun ca intraprenor din perspectiva de freelance? Stiu ca tu vorbesti in principiu de intraprenor din perspectiva de angajat, care poate castiga din bonusuri. La freelance nu exista bonusuri.
Buna Bogdan, asa este,ca freelancer nu prea ai ce face pe zona . Pe de alta parte ca freelancer ar trebui sa castigi mult mai mult din fee rate.
Chiar daca ai face intraprenoriat ca freelancer, tot nu ai primi bonusuri pentru ca practic ai fi platit pentru intraprenoriat prin fee rate, deci nu vad cum ai putea face asta din aceasta pozitie.
Oricum, pe IT e super sa faci freelancing pentru ca oricum castigi mai bine fata de o persoana pe IT angajata
Da, intr adevar castigi mult mai bine din fee rate, dar ideea este ca la un anume moment increase urile de rate nu vor mai fi foarte mari odata ce esti foarte Senior. Acest aspect te cam obliga sa ti mai cauti un alt side job eventual, daca vrei sa ti continui marirea veniturilor activa.
Bogdan , ești mereu o sursa de inspirație
mulțumim 🤗
Merci fain Vasile. Ma bucur ca ajuta articolele mele
Bună Bogdan
Te urmăresc de ceva vreme și mi se pare ca ai relevanta pentru mine.
Este prima data când îți scriu și pentru ca și eu am investiții în imobiliare as dori sa “întru” și pe bursa. Nu am conostinte despre domeniu și am nevoie de ajutor! Bineînțeles nu gratis 😊. As vrea sa fiu contactat în privat în măsura în care îți permite și timpul! Mulțumesc anticipat! Mădălin
Am trecut prin momente în care am simțit că bat pasul pe loc din punct de vedere financiar, iar acea stare de stagnare poate fi cu adevărat descurajatoare. Însă vreau să-ți împărtășesc un gând personal – să nu te lași învins de această situație.
Am învățat că chiar și cele mai mici acțiuni pot aduce schimbări semnificative în viața noastră financiară. Am început prin a face pași mărunți, analizând atent cheltuielile și făcând economii acolo unde era posibil. A fost nevoie de puțină disciplină și de renunțarea la câteva plăceri imediate, dar am văzut cum aceste eforturi s-au adunat treptat și au făcut o diferență în buzunarul meu.